Cartea: Camarazii utopiei: destine individuale și de grup din ilegalitatea comunistă

Adrian Cioroianu (editor)andco_book_cioroianu_camarazii_utopiei_v6_curbe-1

A apărut volumul Camarazii utopiei: destine individuale și de grup din ilegalitatea comunistă , Adrian Cioroianu (editor),  Editura Universității din București, 2017, 336  pagini (ISBN 978-606-16-0808-9)

Cele patru studii reunite în volumul de față se apleacă asupra unor destine individuale și de grup din ilegalitatea comunistă. Punerea în discuție a acestor destine încearcă să descifreze câteva dintre opțiunile unor astfel de oameni, diferiți între ei, și situațiile socio-profesionale specifice care au contribuit la formarea loialităților politice comuniste între anumite grupuri sau indivizi. Studiile sunt semnate de membrii echipei proiectului ANDCO, și exemplifică modul în care rezultatele obținute prin interogarea instrumentului digital ANDCO pot fi integrate în narațiuni istorice clasice. Studiile sunt precedate de o introducere, și sunt însoțite fiecare de anexe fotografice consistente :

 

Adrian Cioroianu, Dumitru Lăcătușu, O întrebare, ca o obsesie (legitimă): câți au fost? În loc de prefață, pp. 7-20.

Adrian Cioroianu, Scarlat Callimachi – „prințul roșu” care a înșelat justiția lui Carol al II-lea,  dar a pierdut cursa în regimul lui Gh. Gheorghiu-Dej & Nicolae Ceaușescu, pp. 25-80.

Dumitru Lăcătușu, Membrii PCdR, simpatizanţii şi UTC-iştii originari din Basarabia: rezultate ale interogării instrumentului de lucru digital ANDCO, pp. 81-204.

Mihai Burcea, Voluntarii români din Brigăzile Internaționale în evidențele CC al PMR (1951 – 1952), pp. 205-236.           

Corina Doboș, Militanți comuniști în Franța, 1927-1945: Implicarea ilegaliștilor din România în afacerea Afișului Roșu, pp.237-299.

Anexe fotografice pentru fiecare dintre cele patru studii, paginile 305-336.

 

„… o primă concluzie – sau mai curând una de etapă – a proiectului nostru este că dezbaterea privind numărul comuniștilor români din ilegalitate („câți au fost?”) trebuie, pe cât posibil, deparazitată de prejudecăți, ironii și clișee. Alături de susținători și de simpatizanții care s-au implicat activ în mișcare, numărul armatei clandestine a ideii comuniste în România a fost considerabil mai mare decât cei 800 sau 1 000 de care se vorbește adeseori. A reduce mișcarea comunistă românească interbelică numai la proporția celor care erau ca atare membri de partid este o eroare – și ea nu ajută în explicarea sine ira et studio a ceea ce s-a întâmplat, în acele decenii, la extrema stângă a politicii românești.” (Adrian Cioroianu, Dumitru Lăcătușu)